“Boon, deci stucturi pe grinzi de metal, profile usoare, ca sa filtreze, nu sa blocheze campul vizual si legatura cu planul secund al fatadelor eclectice (chiar daca acum sunt eclectice cu termopan….). Grinda metalica trebuie sa iasa 7 metri in consola deasupra apei, deci momentul maxim o sa fie undeva pe la un metru si jumatate de tangenta verticala…ok, bine si asa, acolo o sa ingros un pic profilul. “
Cam asa aratau datele problemei cand am inceput sa lucrez la genialul, neasemuitul si supra-originalul meu proiect pe care trebuie sa-l predau fix maine la 12:30.
La prima discutie cu profesorul, esec total! Forma nu functiona deloc. Era prea obtuza, seaca, deloc in concordanta cu dinamismul necesar rezolvarii problemei impuse de sit…(Grrr…Mrrr….Hmmm!) Arunc un “Fuck-it” neaos printre dinti si plec din atelier cu ganduri viteze sa-i dau de cap pana a doua zi dimineata.
Ajung la birou, ma aprovizionez cu cuie de cosciug (2 pachete, 8 RON) si incep sa sap obsedant printr-un top de hartie cu un creion mecanic antediluvian. Primele douasprezece foi au luat calea cosului de gunoi dupa doua trei linii, pe urma am devenit mai calm rarind ritmul la doua din trei pagini [pe minut]….Elipse-elipse compuse- solenoid de rotatie-alte multe alte alea.
Se face doua, se face trei si ma trazneste IDEEA:
Cum mama natura si Sigmund Freud ne-au dat dimorfismul sexual, ma iau si eu de ce-mi trecea prin cap la ora aia….sanii. Si cum legatura intre sani si grinzi metalice [in consola 7 metri deasupra apei] este mai multe decat evidenta…ma apuc sa desenez sani cu frenezia lui Picasso in Perioada Albastra….
Dupa primele zece incercari nereusite si adanci regrete ca la Arhitectura nu se face studiu de nud (or fi stiind ei saracii de ce…) ajung la o oarecare asemanare cu natura…
Dupa doua ore de desenat sani (de asiatice, europene, hotentote, egiptene, aborigine, malgase…cu silicon sau fara) ajung la o forma care ma satisfacea estetic si compun obiectul [ de arhitectura…hony soit qui mal y pense].
Randez si plec la scoala cu discursul pregatit :
”Vrei forme dinamice?…Pai na d’aici!…Gaseste tu forma mai dinamica decat asta daca te tine psihanaliza!”
Ajung. Discut. Numai superlative….Ca e bine , ca merge, ca bravo dom’le!
Numai ca de atunci nu pot sa trec pe langa vreun obiect care necesita proiectare fara sa ma gandesc ce i-o fi trecut nebunului prin cap cand l-a facut…Si uite asa am ajuns sa am mari retineri de fiecare data cand schimb vitezele la masina.
Ca cine stie...?
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu