N-am facut niciodata o pasiune din a-mi cunoaste vecinii. Mai ales ca, exceptand vreo 2-3 personaje pe care le evit spre binele lor, mai toti sunt in grupa de varsta care a participat cel putin la marea unire din 1918, daca nu cumva si la revolutia pasoptista...
Pana mai alaltaieri.
Cum aveam un program mai lejer m-am hotarat sa fac exces de zel si sa nu plec de-acasa mai devreme de 11. Numai ca pe la 10:45, cand tocmai incercam sa ma conving de avantajele apartenentei la clasa muncitoare ma trezesc cu batai anemice, dar surprinzator de hotarate in usa. Am ghicit ca persoana in cauza nu identifica soneria mascata cu grija in foaia usii si apeleaza la metode mai barbare tocmai din cauza varstei...asa ca m-am indreptat cu interes catre vestibul...
La usa, o babuta despletita, cumva plansa si care se agata cu greu de ultimele fire de luciditate:
“Valentin?”
Hopaa, zic eu si ma pregatesc pentru o explicatie bine construita prin care sa-i explic faptul ca nu sunt nici fiul ei plecat pe vapor in anii 70, nici barbatul care a parasit-o ca sa treaca Dunarea la sarbi in primele zile ale regimului Gheorghiu Dej...
“Amh...Nu doamna, nu sunt Valentin. Poate mai sus...”
“Valentin, veniti va rog repede ca ma inunda....curge apa peste tot, pluteste covorul...”
Convins ca n-o sa priceapa prea curand ca eu nu sunt persoana, si ca inundatia aia s-ar putea sa fie la fel de inchipuita ca si fiul plecat pe vapor de mai sus...insist...:
“Doamna, ma scuzati, dar nu sunt Valentin. Probabil cautati pe altcineva...Un instalator ( incerc eu anemic)"
“Pai nu sunteti domnul Valentin cu instalatiile? M-a trimis doamna Groza la dumneavoastra”
“Nu prea sunt...(si-n definitiv, cine mama naibii e doamna Groza.???)” N-apuc sa-i insir motivele pentru care n-am ales glorioasa cariera de instalator, preferand una mult mai umila care nu i-ar putea folosi prea curand,pentru ca imediat primeste intariri de la usa de vizavi.
Aici trebuie sa fac o paranteza si sa adaug ca mai toate vecinele mele lipesc ochiul de vizor mai repede decat orice tragator de elita siberian. Am constatat lucrul asta de cate ori aud foieli discrete in spatele usilor cand vin acasa mai tarziu de ora 23...constientizand a sunt identificat, marcat si trecut la condicuta pe fiecare etaj, in spatele fiecarui vizor ..
Revenind..
O alta participanta la “rasboiu pentru independenta tarii” scoate un cap inconjurat de o aura de bigudiuri model “Eva” 1957 si trece la sustinerea frontului:
“Ajut-o domn'e ca-mi curge apa pe pereti de o juma' de ora. Trebuie facut ceva, dansa sta mai sus si la fiecare doua saptamani ma inunda...asa nu se mai poate...Haideti, va rog eu frumos”
Convins ca n-o sa am castig de cauza, cedez atacului, ii spun Xantipei sa astepte, inchid usa si plec sa adopt o vestimentatie mai potrivita pentru cazuri din astea... Pierd vreo 4-5 minute cautandu-mi bocancii, cu fundalul sonor asigurat de ostilitatile care se poarta pe coridor....
Echipat corespunzator, ies si incui dupa mine, urmarit cu privirea asa cum trebuie sa fi fost Marc Antoniu dupa ce-l ciuruise pe batranu' Iulius...(Venii aici pe Cezar sa-l ingrop/ nu slava sa-i ridic)
“Spuneti, unde stati?”
Raspuns nu prea primesc dar babuta se pune in miscare urcand la etajul urmator cu vitalitatea unei tarancute haituite de raketi...Intra intr-un apartament mobilat dupa toate cutumele modei “Presuletul mau drag” si-mi dezvaluie problema.
E adevarat ca lucrurile nu prea stateau roz. Bazinul toaletei isi daduse obstescul sfarsit si acum statea agatat de-o ureche la un unghi care nu prea inspira incredere, varsand apa pe podea asa cu un debit surprinzator de vanos. “Covorul” care era de fapt un pres cu un desen inchipuid ceva animal pufos si care dupa descriere trebuia sa pluteasca , renuntase la pretentiile de transatlantic si esuase lamentabil purtat de suvoi undeva intre cada si masina de spalat “AlbaLux”
Mamaita se proptise desupra chiuvetei si incepuse sa goleasca apa din bazin cu un fel de ibric, ignorandu-ma total de parca venisem acolo sa dau note pentru impresia artistica...
“Stati un pic sa vad unde-i robinetul, ca sa pot inchide apa”
Caut din priviri dispiozitivul salvator, insa nici urma de asa ceva. Explicatia insa apare destul de rapid.
“Pai n-am mama robineeet, zice babuta dand in sughituri. Ca s-a rupt...trebuie inchisa apa de la subsol. Stie domu' Georgescu de unde, ca l-am intrebat”
Blocul e unul cu 4 etaje construit prin 60, cu parterul la 10-15 centimetri de asfalt, asa ca subsolul asta nici dac-ar fi n-ar avea unde sa incapa. Incerc sa-i transmit Fefeleagai informatia:
“Eu nu stiu sa fie vreun subsol la bloc, poate se inchide de afara de undeva...”
“Nu Nu Nu...stie domnu' Georgescu! Ca a mai inchis.”
”Pai si daca stie domnu' Georgescu de ce n-o inchide el?”
“Nu poate, ca are 80 de ani saracu' ( de parca ea ar fi fost la majorat) si e cu inima ...( a se intelege in pioneze). Da' luati de la el cheia”
“Pai si pe dansul unde-l gasesc..??”
“ La doi!”
Intradevar, atras de zgomotele evenimentului mai repede decat hienele de ceva hoit uitat in savana, domnul Georgescu ma privea gales de jos in sus prin golul dintre rampele scarii cu vreo 2 etaje mai incolo...
“Haideti, veniti, ca va arat eu”
Curios deja sa vad unde se afla subsolul asta a carui existenta n-o banuisem cobor scarile si dau sa intru pe o usa unde stiam ca e spalatoria, presupunand ca daca e vreo instrare la subsol, pe acolo trebuie sa fie.
Domnu' Georgescu cobora agale treptele in urma mea, de parca isi facea intrarea in sala mare a Nationalului:
“ Nu pe acolo! E la intrare..."
Si era intr-adevar...Sub scara, unde abia aveam loc sa intru de-a busilea. O trapa de 60 pe 60 de centimetri, acoperita cu o foaie de tabla sudata si inchisa cu un lacat antedeluvian. Iau cheile de la mosulica si dau s-o deschid, banuind dupa dimensiuni ca trebuie sa fie vreo nisa tehnica ceva, cu robinetele aflate la indemana. M-am inselat amarnic. Trapa acoperea de fapt un canal tehnic cu niste tevaraie si o scara de fier beton facuta pe genunchii unui muncitor beat...Robinete nu se vedeau nicaieri. Bezna cat sa deruteze un miner experimentat..asa ca dau sa urc pana sus sa-mi aduc frontala.
“Stati, zice mosulica..ca am eu lanterna”
Avea, dar dadea sa moara... Lanterna, nu octogenarul...
Cobor de bine de rau in Subsolul care avea un metru latime si vreo 80 de centimetri inaltime in partile cele mai curajoase, prin care cicula o serie de tevi de felurite forme si calibre, si niste paianjeni vizibil deranjati. Aerul era fierbinte si destul de neimprospatat ca sa-mi dau seama ca de fapt “subsolul” nu era ventilat pe nicaieri. Daca o sa vreau vreo data sa fac o sauna, acolo ma duc..nu de alta, dar cum si tevile de caldura tot pe acolo trec, temperatura atinge usor 60-70 de grade. Becul lanternei nu ma prea incuraja sa ma lupt cu bezna, dar daca tot eram in zona, acum nu aveam prea multe de pierdut.
Ma uit in sus la mosulica:
“Si robinetele unde sunt, ca nu le vad”
“Aaaa, zice el de parca pana atunci discutasem despre fizica cuantelor. Pai nu sunt aici... Puneti mana pe a treia teava si o urmariti cam 20 de metri, acolo mai e un tunel la stanga, si pe el cam la 5-7 metri asa, sunt doua robinete. Il inchideti pe ala din dreapta...”
Ma uit...bezna. Bineee, hai s-o facem si pe asta. Dau in mersul piticului si imi reuseste miscarea pana la prima grinda, pe care o iau in crestetul capului de parca aveam ceva cu ea...Scap o injuratura de lucruri sfinte si astept sa simt ceva cald si umed si cu hematii curgand usurel pe la radacina nasului. Nimic.
Renunt la mersul piticului si aplic o metoda de deplasare cumva mai potrivita si ceva mai aproape de taras. Bine ca nu-s claustrofob, ca acolo-mi lasam oasele.
Sincer recomand experienta tuturor celor care au vazut seria de filme Alien in tinerete si au devenit fani ai genului. Nu de alta, dar seamana atat de bine atmosfera, incat dupa primii 5 metri ma asteptam ori sa sara ceva animal cu ganduri netovarasesti si sa incerce sa mi se lipeasca de fata, ori sa-mi puna mana Sigourney Weaver pe fund....Una din doua...
Ca sa ma ajute la abordarea cinamatografica a situatiei, trapa pe care o lasasem deschisa considera de bun augur sa se tranteasca cu un zgomot puternic in spate, de mi-am simtit timpanele scriind cerere de transfer...
Acum era si mai intuneric, si cu lanterna mosului abia daca reuseam sa vad teava aia de trebuia sa ma iau dupa ea.
E adevarat ca datorita caldurii, nici sobolanii nu agreau zona destul de mult cat sa-si faca din ea rezidenta permanenta, dar altfel, cum aveam sa descopar putin mai tarziu, isi faceau drum pe-acolo din cand in cand...
Fac eu ceea ce am apreciat a fi vreo 30 de metri prin culoarul magic, si dau de cotitura spre stanga..., care se intersecta la randul ei cu una care n-o pot descrie decat ca fiind “tot spre stanga, dar putin mai jos”. Mai iau un cap de-o teava care nu era de acord cu directia mea de deplasare si ma tin cu atentie de
aia pe care trebuia s-o urmaresc eu. Si vad si robinetele, care spre a-mi dovedi din plin ca Murphy nu si-a mancat painea degeaba atat amar de vreme, nu sunt doua, ci sase.
Cat timp stateam eu si admiram robinetele, se pare ca un sobolan facea acelasi lucru, numai ca de admirat, ma admira pe mine. Si cum cel mai frumos lucru atunci cand esti intr-un fund de beci e sa vezi
doi ochi rosii lucind deranjati din bezna, am dat sa indrept lanterna spre el cu ganduri criminale.
Vietuitoarea simte intentiile si cum aparent ii taiam orice cale de retragere scoata un chitcait sanatos si incearca sa-si gaseasca o cale de scapare de care stia numai el. Drept urmare se intreapta in mare viteza catre o teava mai in spate.
Fiindca il orbisem mai devreme cu lanterna nu nimereste iesirea salvatoare din prima si aud cu satisfactie zgomotul metalic al tevii lovite in plin cu botul. Chitaie ingrozitor si mai incearca inca o data aceeasi manevra...dar mai ia un bot de teava, de data asta ceva mai dur...Il privesc amuzat cum dispare pana la urma destul de rablagit in cotlonul lui....
Intre timp, prevazant surpriza mea, mosul chemase asistenta tehnica si aud cum se deschide trapa in spatele meu. De vazut n-o vedeam, ca eram dupa colt, dar scartaitul ala nu-l uiti prea usor.
“Alo! Sunteti acolo?”
(nu, am plecat sa-mi iau tigari, unde mama dracului puteam sa fiu...)
“DA( boule )! Sunt sase robinete..eu pe care il inchid??”
“Stati asa ca vin eu”
Vocea asta ceva mai harsaita nu era a mosului, asa ca astept cu interes persoana care trebuia sa-mi vina in ajutor. Scot capul de dupa colt si vad o silueta inaintand vajnic doar nitel aplecat de spate, la 1,50 cat avea cu totul. Am observat ca ma intampina un iz puternic de trascau, ca si cum asta bause atat de mult ca emana drojdie prin toti porii. ( am inteles mai apoi si motivul)...Lumina nu avea, si eu lanterna o lasasem langa robinete.
Ma intorc dupa ea insa aud in spatele meu scaparand un chibrit. Intorc capul si multa vreme mi-am dorit sa nu-l fi intors, pentru ca banuiesc ca expresia mea a tradat destul de bine multa surpriza si ceva dezgust care sigur nu i-a facut bine la moral persoanei.
Pentru ca aratarea care venise sa ma ajute nu avea fata. Ochii abia se ghiceau dupa niste pliuri de carne care inchipiuiau pleoapele, nasul nu mai era altceva decat o gaura si ceea ca trebuia sa fie gura incepea ca o tumora diforma de sub barbie si se imprastia apoi pe jumateta de jos a falcilor. Parul carunt si netuns de ceva vreme ii atarna rasfirat pe gulrul unei camasi soioase care sigur nu mai vazuse detergent de pe vremea lui Constantinescu
(Am aflat mai apoi ca tipul fusese santierist si avusese un accident in tinerete cu o butelie care a explodat si l-a facut sa arate in felul ala)
M-am facut nitel ca am pierdut ceva cat sa-mi sterg de pe fata expresia si pe urma am spus pe un ton calm, cu ochii fix la tevile de gaze si la lumanarea pe care tocmai o aprinsese personajul, jumatate speriat si jumatate calcat pe nervi:
“Nu vrei dumneata sa stingi lumanarea?!Nu de alta dar daca astea de langa au scurgeri, ne trezim la vecina fara sa mai urcam scarile deloc!”
Asta cum era drojdit, nici nu-si daduse seama de gest. Stinge lumanarea si se scuza balmajit...
“Dumneata stii care-i robinetul??”
Stia. L-am inchis si am iesit taras in urma lui pana la trapa.
Acolo deja ma astepta un spectacol de zile mari.
Pe langa Georgescu se mai iteau 4-5 capete de babute, care comentau fiecare situatia. Asta pana am aparut eu, cand au inceput sa ma flancheze si sa ma ia la intrebari: “dumneata unde stai?” “Cum te cheama?” “de cand esti la noi?” “esti nepotu' lu doamna Grama ( asa o chema pe babatie)”
Mai incolo, un nene trecut si el binisor de 60 de ani, fiul sinistratei, vorbea nervos la mobil: “Nu stiu domn'e, s-a rupt. Pai daca-ti spun ca s-a rupt...Curge in toata baia, DA!...Bine! Hai repede!!”
Dupa ce am scapat de interogatoriul comitetului de primire dau sa urc scarile dar imi taie calea un alt personaj, aparent administratorul:
“Ati oprit apa?”
“Da!”
“Pai nu trebuia domn'e, acu ce fac eu? Cine o porneste inapoi?”
Deja dupa ce ma tarasem prin tunel si ma imprietenisem cu sobolanii nu-mi prea ardea de polemica, asa ca i-am taiat-o scurt:
“Pai...colegu'...ca am vazut ca se pricepe”
Asta se uita la mine de parca-l vazuse pe Ceausescu si ma intreaba:
“Cine? Domnu' Istrate.(numele aluia desfigurat).?”
“Pai el!”
Urc scarile pe langa el si intru in apartament inchizand usa dupa mine. O jumatate de ora mai tarziu se facuse liniste..asa ca am coborat usurel si am plecat la birou. De acum inainte, daca mai bate cineva la usa nu mai deschid nici daca-i Politia....ca cine stie...
Insa tare mi-e ca babutele au invatat drumul....
